sâmbătă, 13 aprilie 2013

La munca in Germania (1)

Dupa o pauza atat de lunga, nici nu stiu cum sa incep... Am vrut sa renunt la blog, pentru ca nu-i mai gaseam utilitatea, insa n-am facut-o. Chiar daca nu scriu des, observ ca blogul este vizitat constant. In afara de asta primesc destule mesaje cu intrebari de la cititorii fideli sau de la simpli vizitatori, iar ideea acestui articol mi-a venit exact datorita intrebarilor primite in ultimele doua saptamani. Majoritatea vor sa stie cum am gasit un job si cum este sa muncesti in Germania.

Pentru ca informatiile oferite celor care-mi scriu in privat pot fi utile si altora care nu-s atat de vrednici la scris, am decis sa dedic un articol acestui subiect atat de arzator pentru orice emigrant in Germania. In plus, pe 2 aprilie am implinit un an de cand lucrez, deci un motiv in plus pentru depanat impresii. Va rog insa sa nu uitati ca aceasta este experienta mea personala si acestea sunt impresiile mele subiective. Sunt sigura ca experientele difera de la land la land, de la om la om, asa ca nu luati drept litera de lege ce scriu aici, ci doar ca pe o informatie. 

In cautarea jobului

Am inceput sa aplic pentru joburi inca din Romania. Am cautat pe Google jobs in Germany si am gasit cateva site-uri cu informatii utile si anunturi de joburi. Neavand insa domiciliu stabil in Germania, nu m-a contactat nimeni. Dar asa am adunat informatii. In afara de Google, am consultat diferite forumuri unde am aflat de existenta altora site-uri de joburi. Cele de care m-am folosit eu sunt:
Site-urile pe care le-am folosit cu cel mai mare succes au fost Step Stone (unde de altfel am si gasit anuntul jobului actual) si Linked In, datorita caruia primesc aproape lunar oferte de joburi de la head hunteri in domeniul in care activez. CV-ul l-am redactat doar in engleza, la fel si scrisoarea de intentie. Am avut grija sa fie perfecte din toate punctele de vedere: gramatica, exprimare, claritate, ordine. Pentru ca toate joburile pentru care am aplicat cereau studii superioare, atunci cand trimiteam CV-ul pe email, atasam si diplomele (universitate si master) in original si traduse in germana. Am vrut sa profit la maximum de noua lege intrata in vigoare la 01.01.2012 care favoriza romanii si bulgarii cu studii superioare, mai ales ca nu aveam drept de munca. Dreptul de munca (Freizügigkeitsbescheinigung) se obtine numai in baza unei oferte clare de munca, din partea angajatorului, la Arbeitsamt. La vremea aceea, angajatorii germani nu erau la curent cu noua lege si se fereau de cei fara drept de munca. Norocul meu a fost ca odata invitata la interviu si intrebata daca am permis de munca, am explicat situatia, iar angajatorul nu s-a dat in laturi de la a-mi obtine acest drept de munca. Paradoxul este ca fara drept de munca, nu primesti drept de sedere! Am scris mai multe despre asta aici

Pana la primul interviu am aplicat zilnic pe site-urile mentionate mai sus inca din primele zile in Germania (in ianuarie). Am primit multe raspunsuri negative, dar am apreciat faptul ca macar s-au obosit sa-mi scrie. Dupa doua-trei luni de aplicat am primit invitatia la primul interviu, pe 9 martie, la o firma de recrutare. Conversatia telefonica am purtat-o in limba engleza si a fost un fel de mini-interviu, ca sa stie fiecare parte despre ce este vorba. Am avut parte de o atitudine foarte prietenoasa si deschisa, fapt care m-a facut sa ma prezint la interviu plina de optimism. Da, si acum imi amintesc perfect cum a decurs totul! :)
Inainte de toate a trebuit sa completez un formular cu intrebari, printre care si daca am permis de munca. Atunci, dar si in timpul interviului am vorbit despre noua lege care lor le era inca necunoscuta ;) Interviul a fost total diferit de interviurile de care am avut parte in Romania - si n-au fost putine. A fost mai mult o discutie de cunoastere, de intelegere a ceea  ce-mi place si imi doresc sa fac, dar si a personalitatii mele, pentru ca in functie de toate aceste aspecte ei sa-mi gaseasca cel mai potrivit loc de munca.

Trebuie sa stiti ca salariul se discuta la nivel de brut, pe an. Treaba asta m-a facut cam confuza si nesigura,  mai ales ca nu stiam prea bine care este nivelul salarial practicat in domeniu, in zona, in firma respectiva. Cu toate astea, neamtul m-a sfatuit sa cer o suma de bun simt: nici prea mica, dar nici atat de mare incat sa ma trimita la plimbare. Partea buna este ca mi-au dat cat am cerut, plus cateva bonusuri de sarbatori si de concediu, salariul urmand sa creasca anual, in functie de performante. La un an de la discutie, pot sa confirm ca s-au tinut de promisiune.

Totul a durat aproape doua ore, la finalul carora mi-au prezentat cateva oferte pe care ei le considerau potrivite pentru calitatile mele profesionale si umane. Daca si eu eram de acord, firma de recrutare urma sa-mi trimita CV-ul la companiile respective. Inainte sa plec, mi-au dat o sacosa plina cu tot felul de obiecte promotionale: agende, pixuri, bloc-notes-uri, post-it-uri, bomboane si un biblioraft. 

Am plecat de-acolo plutind parca si extrem de pozitiva. Nu cred ca exagerez spunand ca niciun alt interviu nu mi-a lasat o impresie atat de buna si la niciun alt interviu nu m-am simtit atat de deschisa, sincera si fara teama. Probabil ati trecut si voi prin interviuri care v-au lasat un gust amar, de la care ati plecat cu impresia ca v-ati pierdut timpul si deci stiti la ce ma refer...

Peste una sau doua saptamani am fost invitata la interviul cu firma la care lucrez acum, unde am avut parte de aceeasi atitudine deschisa si prietenoasa. Am vorbit in engleza, pentru ca oricum limba oficiala in companie este engleza, avand in vedere ca firma este de origine americana. Si de aceasta data accentul s-a pus in mare masura pe calitatile umane, dar si pe experienta profesionala. N-au strambat din nas la faptul ca nu mai lucrasem niciodata in SAP, fiind de parere ca totul se invata, dar si pentru ca imi ofereau training - care s-a dovedit a fi de la colegii mai experimentati, dar pe care eu il gasesc mai bun decat orice alt training facut pe neve ;)

La ambele interviuri m-am dus pregatita cu un dosar in care am inclus CV-uri in cazul in care nu-l aveau in fata, cu diplomele originale si traduse (dar n-au fost solicitate), cu mostre de proiecte de la joburile anterioare (daca aveti dau foarte bine!), dar si cu o lista de cateva intrebari - subliniaza interesul pentru job.  

Si de aici am plecat de-a dreptul entuziasmata si optimista, mai ales ca era o zi superba de primavara :) Mi-a placut mult felul in care a decurs toata discutia, care la un moment dat a deraiat de la partea profesionala si a trecut in partea personala - deh, eram trei femei stranse la o masa, trebuia sa vorbim si despre diete, haine, shopping :)))

La sfarsitul lunii martie, fix in ziua in care implineam 3 luni pe taram german, firma de recrutare m-a sunat sa ma anunte ca jobul este al meu!!! Nu pot descrie in cuvinte fericirea si uluirea in fata acestui noroc, de a primi primul job de la primul interviu. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am urat intotdeauna interviurile, mai ales intrebarile alea stupide de genul unde te vezi peste 5 ani, planuri de viitor, ce calitati ai, dar defecte, etc. Din fericire aici n-am avut parte de asa ceva, dar nu pot sti ce intrebari pun alti angajatori germani... 

Pe 2 aprilie urma sa incep munca si aveam o lista destul de lunguta de documente de adus pentru angajare:
  • pasaport / ID
  • Freizügigkeitsbescheinigung
  • income tax card - se obtine de la Finanzamt si indica clasa de indexare pe salariu
  • social security ID/number
  • asigurare de sanatate - am aplicat online la TK
  • cont bancar - pentru virarea salariului
  • Polizeiliches Führungszeugnis - cazier, obtinut de la Rathaus 
Pe toate le-am obtinut cam intr-o saptamana. N-a fost nevoie de prea multa alergatura si nici nu m-am lovit de birocratie. Este bine insa ca la toate institutiile sa mergeti insotiti de un vorbitor de limba germana daca nu stapaniti limba.

Ca sa nu ma lungesc, impart postarea in mai multe parti (maxim 3), asa ca ma opresc aici, urmand ca data viitoare sa scriu despre atmosfera, colegi, management si ma mai gandesc eu... Daca aveti intrebari sau vreti sa stiti ceva anume, lasati-mi un comentariu si voi trata subiectul in postarile urmatoare.

Pana atunci, ganduri bune si spor la vanatoarea de joburi! :)