Punct. Si de la capat...

... mi-am petrecut-o in Austria :) Ca un sagetator autentic, imi place la nebunie sa calatoresc si sper sa ajung in cat mai multe colturi ale lumii! Stiind asta, ce cadou mai potrivit putea sa-mi faca neamtul meu decat o excursie scurta dar intensa intr-o statiune de ski in Austria? Niciunul dintre noi nu schiaza, insa hotelul ales avea un SPA care ne punea la dispozitie o multime de servicii: masaje, piscina, sauna, infrarosii etc. Am vazut ca aici se poarta sa-ti iei liber de ziua ta si pe buna dreptate: doar asa poti sa te bucuri, sa sarbatoresti, sa simti ca este o zi speciala! Asa ca mi-am luat trei zile de concediu si, cu o zi inainte de aniversare, ne-am luat talpasita dintr-o Germanie ploioasa si ne-am dus sa ne relaxam si rasfatam intr-o Austrie ingropata in nameti. Apropo, din cate am apucat sa vad, austriecii nu-s asa rapizi la curatat drumurile precum nemtii :D Statiunea in care ne-am cazat se numeste Waidring si se afla la vreo 40 km de Kitzbühel, in Tirol, A

Trecura deja 11 luni de cand m-am mutat in Germania, moment pe care l-am sarbatorit impreuna cu firma de resurse umane care ne-a scos la un film ( Skyfall ) si apoi la o cina bogata in mancaruri italiene si bauturi nemtesti, toate asezonate cu voie buna. Dupa Sommerfest , acesta a fost Winterfest sau, cum ar veni, petrecerea de Craciun, chiar daca era inca noiembrie.  Am povestit intr-un articol special cum a fost prima data la cinema aici: cam boring, avand in vedere ca filmele sunt dublate, iar germana mea era la un nivel extrem de incepator ;) Am amanat din nou cursurile de germana (a invins teama soferului incepator, mai ales ca iernile sunt destul de grele aici), insa mi-am dat seama ca, in comparatie cu februarie, germana mea s-a imbunatatit simtitor si am reusit sa inteleg fraze intregi ! Deci exista o speranta :)) Si ma conving de asta de fiecare data cand interactionez cu oamenii de aici: colegele, farmacistul, doamnele de la banca, vanzatoarele etc. Sigur, cand prim

Va ganditi probabil ca m-am lenevit si ca am ajuns sa scriu pe blog din an in Paste, ma rog, o data pe luna. De fapt, scriu mai rar tocmai pentru ca am devenit mai activa, integrandu-ma astfel si mai mult in stilul de viata german. Cred ca v-am mai spus ca nemtii imi par cam obsedati de sport, ca ii vad alergand dis de dimineata indiferent de vreme, ca indiferent de varsta fiecare are bicicleta lui (daca nu chiar mai multe, in functie de hobby-uri) pe care nu o fac uitata in cine stie ce colt, ci o forjeaza la maximim in plimbari, la cumparaturi etc. Ei bine, da, sedentara de mine a inceput sa faca sport! Certata fiind cu miscarea m-am gandit ca trebuie sa fac ceva in sensul asta, dar sa gasesc ceva care sa-mi placa. Asa ca am ales inotul. La vreo 7 km de noi, in Markt Schwaben, am gasit o piscina acoperita (Schwimmhalle) unde merg de 3 ori pe saptamana, cate 2 ore. Pana la piscina asta, am inotat numai in apa adanca cel mult pana la umeri, trebuia sa simt pamantul sub picioare, a

Si iata ca trecura 9 luni deja, motiv sa ma intreb inca o data cand a trecut atata timp si sa-mi dau seama ca mai am putin si fac un an de Germania. Nu stiu altii cum sunt, insa cand privesc inapoi, realizez ca decizia de a pleca a fost una dintre cele mai inspirate de-a lungul vietii. Iar instinctul imi spune ca nu voi avea prea curand motive sa ma razgandesc ;) Ca de obicei cand scriu pe blog, vremea este tipica: frig, nori si ploaie, iar neamtul microbist comenteaza de mama focului la un meci unde joaca echipa lui favorita - Bayern Munchen (tocmai au dat goooool!!!!) Acum o saptamana eram inca in concediu, petrecandu-mi ultimele zile in Romania si bucurandu-ne de vremea calda... Am avut doua saptamani la dispozitie si datorita unui eveniment important in familia mea (s-a insurat frati-miu, in sfarsit), o saptamana am petrecut-o in Romania (Bucuresti), alta in Grecia (insula Kos). Mai aproape de tematica acestui blog ar fi revederea cu Romania, insa ma gandesc sa scriu si despre

Data trecuta am promis ca nu mai las sa treaca atat de mult timp pana revin cu o noua postare dar, spre rusinea mea, n-am reusit sa ma tin de cuvant :( Dupa ce a citit ultimul articol, taica-meu mi-a spus ca parca as fi scris din obligatie si tare rau mi-a parut... Cand am inceput blogul asta ma gandeam ca o sa fie plin de aventuri, de intamplari, dar si un mic ghid pentru cei care se gandesc sa emigreze in Germania sau au emigrat deja si cauta diferite informatii despre viata si regulile de aici. Pentru un emigrant, experienta altora prinde tare bine, pentru ca afli o multime de chestii interesante, importante si, de multe ori, utile. Nu as fi crezut ca toate se vor aseza atat de repede, ca ma voi integra atat de usor... Sincera sa fiu, ma asteptam sa-mi fie greu, sa ma lovesc de birocratie si de reguli idioate, de dificultatea de a intelege si accepta diferentele culturale, procedurale si de mentalitate. Am plecat la drum cu bucurie si nerabdare, dar si cu teama. Cu toate astea,

Da, au trecut aproape doua luni de cand n-am mai dat raportul si 7 luni de cand raportez din Germania! Ma chinui sa scriu pe blog inca de luna trecuta si intre timp s-au adunat atatea, incat ma astept sa fac o postare kilometrica... asta daca-mi aduc aminte de fiecare chestie pe care am vrut musai s-o povestesc aici. Viata aici decurge lin si linistit, fara prea mult stres si ala doar la munca, unde uneori am atata treaba de n-apuc sa ma duc nici pana la toaleta. Nu pot sa generalizez si sa spun ca asa face toata lumea, insa cel putin colegele mele muncesc de le sar capacele, continuu, fara pauze de Facebook, forumuri, yahoo mail si alte prostii cu care imi mai ocupam timpii morti de la alte joburi din Romania. Asa ca m-am aliniat trendului si uneori seara, cand ajung acasa, nu-mi trebuie sa vad sau sa aud pe nimeni. In scurt timp insa am aflat cel mai bun remediu pentru astfel de stari: un tur cu bicicleta prin imprejurimi, pret de o ora-o ora jumate si imi incarc bateriile la lo