marți, 18 decembrie 2012

Prima zi de nastere in Germania

... mi-am petrecut-o in Austria :) Ca un sagetator autentic, imi place la nebunie sa calatoresc si sper sa ajung in cat mai multe colturi ale lumii! Stiind asta, ce cadou mai potrivit putea sa-mi faca neamtul meu decat o excursie scurta dar intensa intr-o statiune de ski in Austria? Niciunul dintre noi nu schiaza, insa hotelul ales avea un SPA care ne punea la dispozitie o multime de servicii: masaje, piscina, sauna, infrarosii etc. Am vazut ca aici se poarta sa-ti iei liber de ziua ta si pe buna dreptate: doar asa poti sa te bucuri, sa sarbatoresti, sa simti ca este o zi speciala!

Asa ca mi-am luat trei zile de concediu si, cu o zi inainte de aniversare, ne-am luat talpasita dintr-o Germanie ploioasa si ne-am dus sa ne relaxam si rasfatam intr-o Austrie ingropata in nameti. Apropo, din cate am apucat sa vad, austriecii nu-s asa rapizi la curatat drumurile precum nemtii :D


Statiunea in care ne-am cazat se numeste Waidring si se afla la vreo 40 km de Kitzbühel, in Tirol, Austria. Waidring mi s-a parut o statiune unde, in afara de ski, nu prea ai ce sa faci sau sa vezi, asa ca varianta unui hotel cu SPA este cea mai buna pentru cei care nu-s pasionati de acest sport. Noi am fost in timpul saptamanii si era chiar pustiu... Dar asta nu ne-a impiedicat sa savuram la maxim cele 3 zile in care am stat, mai ales ca hotelul ne-a rasfatat pe cinste!
  • La venire ne-au intampinat cu prajituri si o bautura la alegere, iar noi am optat pentru un vin rosu demisec absolut minunat! Atat de mult ne-a placut, ca l-am cautat pe net si urmeaza sa-l comandam online. Se numeste Tschida Contess
  • In fiecare seara am fost rasfatati cu un meniu alcatuit din 5 feluri (1 salata, 3 feluri principale si un desert), toate asezate frumos, in cantitati suficient cat sa le poti savura fara sa ajungi sa pocnesti la finalul mesei si mai ales foarte gustoase! Meniul de mai jos a fost cel oferit in seara zilei mele :)

desertul primei seri
  • Prima seara petrecuta in hotel era cea in care venea Mos Nicolae, iar cand ne-am intors de la masa, in camera ne astepta o scrisoare in care eram rugati sa ne lasam incaltarile in fata usii, pentru ca Mosul vine la toata lumea :) Tare dragut mi s-a parut gestul lor, iar dimineata am gasit in bocanci...
  • La micul dejun, de ziua mea (6 decembrie, chiar de Sfantul Nicolae!), am fost condusi la masa pregatita special pentru mine! Nu va spun cat de rasfatata m-am simtit, am senzatia ca toata lumea stie ca este o zi speciala pentru mine ♥ Dupa ce am terminat de mancat, ne-au oferit si un vin spumant ca sa incepem ziua mea cum se cuvine :) Noroc!!!

Afara a nins continuu pe toata durata sederii, asa ca am facut multe plimbari lasate cu bulgareli in zapada inalta pana aproape de genunchi!





vedere din balcon

continuarea vederii din balcon :)

Sarbatorirea zilei mele de nastere nu s-a incheiat odata cu intoarcerea acasa, unde ma astepta cadoul firmei de HR, ci a continuat luni, la serviciu, cand colegele m-au intampinat cu urari de bine in germana si engleza si cu cuvinte asa frumoase despre mine ca m-am topit ♥. Iar week-endul trecut am sarbatorit impreuna cu cativa prieteni si ne-am simtit atat de bine, ca nu s-a mai gandit nimeni la poze :))


In concluzie, a fost o aniversare frumoasa si am implinit o varsta rotunda ca mine ;) Acesta a fost primul an in care m-am bucurat, cu adevarat, de ziua mea si in mod clar o sa-mi fac un obicei de a-mi lua concediu, ca sa ma rasfat... pentru ca merit ;)

duminică, 9 decembrie 2012

11 luni + FAQ despre emigrarea in Germania si alte curiozitati (partea a doua)

Trecura deja 11 luni de cand m-am mutat in Germania, moment pe care l-am sarbatorit impreuna cu firma de resurse umane care ne-a scos la un film (Skyfall) si apoi la o cina bogata in mancaruri italiene si bauturi nemtesti, toate asezonate cu voie buna. Dupa Sommerfest, acesta a fost Winterfest sau, cum ar veni, petrecerea de Craciun, chiar daca era inca noiembrie. 


Am povestit intr-un articol special cum a fost prima data la cinema aici: cam boring, avand in vedere ca filmele sunt dublate, iar germana mea era la un nivel extrem de incepator ;) Am amanat din nou cursurile de germana (a invins teama soferului incepator, mai ales ca iernile sunt destul de grele aici), insa mi-am dat seama ca, in comparatie cu februarie, germana mea s-a imbunatatit simtitor si am reusit sa inteleg fraze intregi ! Deci exista o speranta :)) Si ma conving de asta de fiecare data cand interactionez cu oamenii de aici: colegele, farmacistul, doamnele de la banca, vanzatoarele etc. Sigur, cand primesc sau scriu mailuri in germana, Google translate si amicii sunt de baza, insa cand trebuie sa vorbesc ma descurc chiar onorabil, macar ca din punct de vedere gramatical sunt cam varza. Dar nu-i nimic, voi incepe si cursurile in primavara si sper ca la finalul lui 2013 sa vorbesc fluent si corect.

Noiembrie a fost luna in care am mai aflat cate ceva despre obiceiurile de aici, de data asta legate de sarbatorile de iarna, anuntate cu mare tam tam prin ziare si pe Facebook. Dupa cum se stie, aici, religia majoritara este catolicismul, asa ca cele mai multe obiceiuri promovate sunt cele legate de aceasta religie. Asa am aflat despre sarbatoarea Adventului (care incepe la 1 decembrie si se incheie pe 24 decembrie), ocazie cu care se impodobesc frumoase coronite de brad si se aprinde, in fiecare saptamana, cate o lumanare. In afara de asta, de la mic la mare, fiecare primeste un calendar cu 24 de usite, in spatele carora se ascunde cate o surpriza. Bomboane de ciocolata, cosmetice, jucarii, doze sau sticle de bere sau de vin - fiecare alege ce doreste, pentru ca producatorii au de toate pentru toti. Fiind primul an aici, am inceput cu niste calendare obisnuite, adica dulci:


Roz pentru mine, albastru pentru el si amandoi deschidem cate o usita in fiecare zi si savuram cate o bomboana de ciocolata, yummmy!! ♥ De sarbatori nu lipsesc vinul fiert (aici numit Gluhwein), biscuitii Spekulatius si Mos Craciun de ciocolata, pe care i-am primit la sfarsitul lunii noiembrie, ca sa incep cum se cuvinte luna decembrie:


Mare lucru nu s-a mai intamplat in noiembrie, asa ca in articolul de azi m-am gandit sa continui cu lista de intrebari care-i aduc aici pe multi dintre cititorii mei. Prima parte o gasiti AICI si vad ca este un articol cu multe vizualizari. Propun deci sa ne amuzam impreuna de curiozitatile unora, dar si sa ofer cateva raspunuri celor care isi doresc sa afle mai multe despre viata si emigrarea in Germania.

meditatii limba germana curs de integrare
Daca n-ati plecat inca din Ro si nu stiti o boaba de germana, va sfatuiesc sa urmati niste cursuri la o scoala de limbi straine sau online. In cazul in care nu aveti pe nimeni in Germania care sa va ajute, este esential sa aveti macar o baza a limbii germane, altfel nu vad cum v-ati putea descurca. Marturisesc ca fara ajutorul neamtului meu, nu stiu cum m-as fi descurcat cu toate actele necesare aici la inceput, pentru ca multi functionari nu vorbesc engleza, chiar daca o inteleg. Nu pentru ca ar fi nationalisti, ci pentru ca... le este rusine sa nu faca greseli!

mi-am facut un second hand in Bucuresti si imi merge bine
Well done si keep up the good work, zic! :))

nemti reci
Asta este una dintre ideile preconcepute propagate aiurea, zic eu. Generalizarile sunt stupide si incorecte, iar la mine pe blog n-o sa gasiti asa ceva, sau macar imi dau silinta. Nu stiu de ce si cine poate cataloga o natie intreaga ca fiind intr-un fel, cand oamenii, din fericire, sunt atat de diferiti! Mie imi plac nemtii sau, ma rog, cei pe care i-am cunoscut cat de cat si nu cred ca am intalnit macar unul care sa fie rece, indiferent sau dezinteresat. Cred ca au foarte mult bun simt, ca respecta viata si alegerile celor din jur, ca nu sunt intruzivi si indiscreti si poate de aceea unii ii considera reci. Ei bine, mie mi se pare stupida o astfel de interpretare! Majoritatea sunt oameni civilizati si de incredere, si iata cateva exemple pe care in Romania, de exemplu, nu le veti intalni: aproape zilnic primesc pachete care sunt preluate de vecinii mei si uneori mi le aduc personal, seara, daca nu apuc sa trec pe la ei. In farmacii si magazine nu exista paznici care sa te urmareasca la fiecare pas si sa-ti analizeze fiecare miscare. Produsele aflate in promotie sunt asezate in standuri amplasate in fata magazinelor, deci in afara lor, si nimeni nu le fura. Pe strada, lumea imi zambeste si ma saluta. La volan, nu se claxoneaza fara rost, nu se depaseste periculos, deci rabdarea pare sa fie la loc de cinste.

pot obtine freizugihkeitbescheinigung pe viata
...adica unbefristet. Cel mai bine este de verificat la Landratsamt-ul kreis-ului de care apartineti. In functie de mai multe criterii, acest Freizügigkeitsbescheinigung se elibereaza fie pe o perioada determinata, fie permanent.

remediu daca te trage curentul
:))) Romanii si maniile lor! ;) Sa tii usile inchise? Zic si eu...

stiu germana ce facultate sa aleg
Pai si vrei Google sa-ti dea raspunsul??? :))) Nu mai bine faci ce-ti place?

strazile din erding germania
...pe care conduc aproape zilnic sunt in stare perfecta. A nins de cateva ori aici, dar n-au existat blocaje sau alte probleme. Cum ziceam si mai sus, cei mai multi conduc cu responsabilitate si respect pentru ceialti participanti la trafic.

zile libere 2012 bavaria
Pfff, sunt atat de multe! Oamenii astia chiar sunt credinciosi, nu muncesc in zi de sarbatoare sau duminica nici sa-i pici cu ceara. Nu de alta, dar e si interzis sa faci zgomot si, surpriza, chiar se respecta treaba asta! ;)

ruxandra stefanel viata lui
Ce curiozitati au unii, vere! :)))

unde gasesc branza de oaie in germania
Romanul tot roman! :)) Adevarul este ca salivez acum si inghit in sec la gandul unei bucati de telemea de oaie... N-am mai mancat de cand am fost in tara in septembrie. Banuiesc insa ca se poate gasi la magazinele romanesti din Muenchen si Landshut (zic si eu din ce stiu in jurul zonei mele).

cum sa emigrezi in germania
Cu avionul ;) Eu zic ca este simplu de plecat, dar un picut mai greu de ramas. Banuiesc ca oricine se informeaza temeinic inainte de a face un astfel de pas, atat de important. Eu zic ca in afara de cat mai multe informatii la zi, este important sa aveti rabdare, incredere si cat mai putine idei preconcepute ;) Nu este dracul chiar atat de negru si pana la urma fiecare cu norocul lui. Din cate am inteles, legile vor fi mai favorabile emigrantilor care-si doresc sa munceasca si sa-si faca un trai aici.

mancare bavareza
Leberkaese, weisswurst, obatzda si multe altele care imi plac de mor, desi nu-s deloc prietenoase cu silueta :( La scurt timp dupa mutare, ai mei ma intrebau cum imi place mancarea lor, nu are gust de plastic? Nici pe departe! Chiar daca de felul meu sunt cam mancacioasa, cred ca ar fi o mare prostie sa se afirme ca mancarea lor are gust de plastic! Sigur ca iarna legumele nu sunt prea gustoase, dar asta este valabil si in Ro. cu legumele disponibile in supermarket. Prajiturile lor insa nu ma dau pe spate, pentru ca-s cu fructe sau uscate (gen checuri), iar mie imi plac alea cu crema multa :) Ce am mai observat foarte diferit de Ro sunt sosurile in care isi ineaca multe feluri de mancare, asa ca aviz amatorilor ;)


corespondeaza cu nemti
Sunt curioasa daca persoana care a facut aceasta cautare este de sex feminin :)))))

cv diana antoaneta savin
Ia uite, Diana, ce cautau oamenii astia la mine pe blog!!! :)))

Serviciu usor iti doresc !!!
Ce urare draguta! Multumesc, la fel ;) V-am mai spus cat de mult imi place la mine la serviciu? Am zile cand mai pline, cand mai goale, insa ma duc cu placere in fiecare zi! La 8 - 8.15 ma infiintez si, de cele mai multe ori, o tulesc rapid la 16.30. Astfel, la 17 sunt acasa si am timp berechet pentru diferite hobby-uri sau activitati casnice. Mi se pare super faptul ca am un program flexibil si ca de cele mai multe ori am suficient timp liber ca sa ma bucur de viata. Nu toate zilele sunt la fel, insa cred ca am mai mult timp liber decat aveam in Ro. Tot legat de serviciu, ma duc cu placere si datorita colegelor si sefului meu, toti oameni de calitate. La 6 luni de activitate am avut evaluarea obisnuita si, oricat as parea lipsita de modestie (ceea ce si sunt uneori, marturisesc), nu a existat macar un minus, un defect, un punct slab care sa umbreasca laudele aduse activitatii si personalitatii mele. Cred ca atunci cand te simti bine intr-un colectiv, cand iti place ceea ce faci si cand rezultatele muncii tale sunt apreciate, dai tot ce ai mai bun din tine. Si astfel toata lumea este multumita ;)

viata de emigrant in germania
Poate ca nu sunt cel mai bun exemplu de emigrant, insa mi-am dorit ca acest blog sa inspire, sa incurajeze si sa ofere macar cateva informatii utile celor care sa decid sa aleaga acest drum. Nu scriu foarte des, nu mereu am lucruri interesante sau haioase de spus, insa este o activitate care imi face placere, pentru ca imi aduce aminte de ce sunt aici si mai ales de cat de fericita sunt sa fiu aici. Nicaieri nu este usor sa fii emigrant, poate pe multi ii frustreaza aceasta conditie, insa eu nu ma consider o emigranta. Pana la urma granitele sunt deschise si fiecare este liber sa aleaga unde doreste sa se aseze. Depinde de noi cum ne intergam in peisaj, insa sunt ferm convinsa ca este foarte important sa respectam tara adoptiva si sa ne adaptam intr-o masura cat mai mare legilor si obiceiurilor sale. Asta nu inseamna sa uitam cine suntem si de unde am plecat, ci sa nu facem comparatii absurde, pentru ca asa ne complicam singuri, inutil.

blog kusse unt liebe
Unt-ul asta ma face sa pic de pe scaun de ras :))) Am mai zis si o repet: daca tot vreti sa-mi cititi blogul, aveti mai multe optiuni: dati Like paginii de Facebook (in coltul din stanga sus) sau abonati-va la newsletter (in dreapta, jos).

cum le zice in limba germana la afine
Heidelbeeren

munca este cel mai bun leac de la plictiseala
Deloc departe de adevar. Si mai e buna si ca leac la saracie :))

mancare pt diabetici si anume ciorbe
Nu veti gasi aici (pe blog) mancare pentru diabetici, insa scriitoarea este mare amatoare de ciorbe. Unde mai pui ca se si pricepe sa le prepare! ;)

emigrare cu copil
Un pic mai greu, dar nu imposibil. Interesati-va din timp despre tot ce presupune asta.

cursuri germana in münchen pentru imigranti
Sunt multe institute de limbi straine in Muenchen care ofera cursuri de integrare emigrantilor. Eu am ales Integra, pentru ca au fost singurii care mi-au raspuns in engleza la mailul scris in engleza si au fost deosebit de amabili si receptivi. In plus, s-au ocupat de obtinerea sponsorizarii cursurilor de catre cei de la BAMF, ceea ce inseamna ca scapati de multa bataie de cap. Multe institute ofera acest ajutor, asa ca eu le recomand pe acestea.

locuri de munca in germania zona freising
Nu cred ca o cautare pe Google in limba romana va ajuta sa gasiti locuri de munca in Freising. Mai degraba cautati site-uri cu joburi, cum sunt in Romania Best Jobs sau eJobs. Eu mi-am facut conturi pe Step Stone, Xing, Just Landed, Multilingual Vacancies, XPat Jobs si am aplicat peste tot pe unde am considerat ca profilul meu se potriveste cu descrierea postului respectiv. Si acum primesc oferte si propuneri de colaborare, ultima fiind chiar de ziua mea, pe 6 decembrie. Daca vorbiti germana, aveti un atu deja, dar daca nu este cazul, nu trebuie sa disperati. Sunt multe companii straine unde limba engleza este suficienta pentru inceput. In plus, multe companii ofera angajatilor lor cursuri de limba germana, pentru o integrare rapida.

vreau sa merg din munchen in starnberger see
Mai bine ajuta-te de Google Maps ;) Starnberger See este foarte aproape de Muenchen si este o zona tare frumoasa, mai ales vara, cand poti merge la plaja sau la iarba verde.

ce se intampla daca nu inchid un gewerbe
Habar nu am, cel mai bine este de studiat legea sau intrebat un avocat sau un functionar de la Finanzamt. Dupa putinele mele cunostinte, cred ca nu ar fi bine deloc ;)

poze avioane CUM ZBOARA
Oare cati ani are persoana respectiva? :) Nu de alta, dar si pe mine ma fascineaza avioanele, desi n-am ajuns sa caut poze pe net ;) Imi place la nebunie sa le urmaresc pe geam, mai ales noaptea, cand cerul este plin de luminitele lor.

viata in germania
Este super! :)) Acum serios, cred ca am scris suficient de des ca-s fericita aici, ca-mi place si ca nu ma mai vad in alta parte, indiferent ce s-ar intampla. Ma simt in siguranta, asta cred ca este cel mai important sentiment pentru mine, fara de care nu as putea spune ca ma simt bine intr-un loc.

erding germania imagini
Erding este un oras micut, curat si cochet, pe care l-am vizitat de mai multe ori si i-am dedicat o postare AICI.

Cam atat pentru azi. Mai am cateva liste cu keywords pe care le pastrez pentru postarile viitoare. Daca aveti intrebari, curiozitati sau sugestii, lasati-mi un comentariu, nu va sfiiti ;)



duminică, 28 octombrie 2012

10 luni de nota 10

Va ganditi probabil ca m-am lenevit si ca am ajuns sa scriu pe blog din an in Paste, ma rog, o data pe luna. De fapt, scriu mai rar tocmai pentru ca am devenit mai activa, integrandu-ma astfel si mai mult in stilul de viata german. Cred ca v-am mai spus ca nemtii imi par cam obsedati de sport, ca ii vad alergand dis de dimineata indiferent de vreme, ca indiferent de varsta fiecare are bicicleta lui (daca nu chiar mai multe, in functie de hobby-uri) pe care nu o fac uitata in cine stie ce colt, ci o forjeaza la maximim in plimbari, la cumparaturi etc.

Ei bine, da, sedentara de mine a inceput sa faca sport! Certata fiind cu miscarea m-am gandit ca trebuie sa fac ceva in sensul asta, dar sa gasesc ceva care sa-mi placa. Asa ca am ales inotul. La vreo 7 km de noi, in Markt Schwaben, am gasit o piscina acoperita (Schwimmhalle) unde merg de 3 ori pe saptamana, cate 2 ore. Pana la piscina asta, am inotat numai in apa adanca cel mult pana la umeri, trebuia sa simt pamantul sub picioare, altfel ma speriam. Prima data cand am mers la piscina, in partea unde apa era de 1.60 se desfasura un curs de aquagym, asa ca trebuia sa inot in partea unde apa deja era din ce in ce mai adanca. 

Proverbul spune ca nevoia te invata si mare dreptate a avut cel care a gandit asta prima data. Nu stiu altii cum si-au depasit teama de apa adanca, insa eu a trebuit sa o fac de nevoie! La inceput eram cam speriata si probabil ca aveam gratia unui elefant in cires, insa dupa 2 ore de balaceala ma simteam una cu apa ♥ De cand ma stiu mi-a placut apa, dar tot de cand ma stiu mi-a fost teama de ea, chiar daca m-am nascut la mal de Dunare. La fiecare sedinta incerc si alte stiluri de inot, incerc sa-mi depasesc limitele, sa fac mai multe ture de bazin, sa maresc viteza etc. Inca nu m-am plictisit si sper sa mentin ritmul indiferent de vreme. Apa este calduta, are 28 de grade, deci numai buna de balacit pe timp de iarna. In afara de piscina, am vazut ca mai au si sauna, dar inca n-am incercat-o. 

Si la piscina am avut ocazia sa ma conving cat de sportivi sunt nemtii. De la copii de 5-6 ani, pana la adulti de 60-70 de ani, barbati si femei, mai grasi sau mai slabi, toti inoata frumos si corect, rapid si fara pauze, pret de cateva zeci de ture de bazin.

Daca intereseaza pe cineva, o intrare costa 2.5 eur, iar un abonament de 10 intrari costa 22 eur. Nu exista limita de timp pentru intrare, pretul este pe o zi intreaga. Totul este automatizat: alegi ce preferi (o zi sau abonament), bagi banii in automat, primesti o fisa, intri. Toate explicatiile sunt in germana, insa imaginile care le insotesc te ajuta sa te descurci chiar daca nu stapanesti bine limba. 

In afara de inot, mi-am propus sa incep sa alerg macar in week-end-uri, cand vremea este cat de cat ok. Mi-am luat adidasi speciali si am inteles cat de important este sa fie buni, pentru ca nu mai am durerile de genunchi sau de spate care ma tineau departe de acest sport. Imi place ca pot alerga prin imprejurimi, in aer liber si curat, fara stresul cainilor sau al ochilor curiosi.

Am aruncat un ochi pe ultima postare si parca nu-mi vine sa cred ca acum o luna scriam despre concediul de vara... N-a trecut mult timp de atunci, insa totul pare atat de indepartat! Mai ales ca azi dimineata, cand m-am uitat pe geam am inlemnit, ca sa nu zic inghetat:




Da, dom'le, in octombrie, in Germania, a venit iarna!!! Nici n-am apucat sa ma bucur ca lumea de vara, sa transpir oleaca sa simt ca traiesc, ca a venit nesuferita de iarna :((( Mai stresata sunt de faptul ca abia peste doua saptamani imi pun cauciucuri de iarna si pentru un sofer incepator si habarnist ca mine, zapada mai lipsea! Mi-e cam teama, dar n-am incotro, trebuie sa ajung la serviciu! Si uite asa, nevoia ma va invata inca o data sa-mi depasesc fricile si temerile ;)

In afara de depasirea unor frici (inot si condus pe timp de iarna) octombrie mi-a oferit prilejul de a trai pentru prima data experienta Oktoberfest-ului ♥. Pentru ca da, Oktoberfest este o experienta uluitoare si fascinanta care merita traita macar o data in viata. 


Din fericire, am avut noroc de o vreme perfecta, astfel incat am putut sa ne imbracam bavareste si sa intram astfel si mai mult in atmosfera parca de poveste a Okotberfest-ului:


Pentru ca mi-a placut la nebunie Freisinger Volkfest-ul din septembrie si pentru ca auzisem tot felul de povesti despre ce se intampla la Oktoberfest, abia asteptam sa mergem. Iar cand m-am regasit in mijlocul multimii nu-mi venea sa cred ca traiesc ceea ce visam anul trecut, cand mutarea in Germania era deja decisa. Inca de pe S-bahn lumea era vesela, canta si bea bere, iar cand am ajuns in apropierea locului unde se desfasura toata actiunea, puhoaie de lume se revarsau din toate partile. Nu stiu daca am vazut vreodata atatia oameni stransi intr-un loc, imbracati traditional (inclusiv chinezi, africani sau alte natii) cantand, dansand, band bere, razand in hohote si mancand carnati, pui la rotisor si langosi.



Cand am ajuns noi toate corturile erau deja inchise, iar la porti erau cozi imense, asa ca am preferat sa ne plimbam, sa ne dam in tiribombe, sa mancam si sa bem la botul calului. 

mor dupa poza asta, exprima cel mai bine starea de la Oktoberfest


Eu oricum nu-s genul sa ma pun pe o banca si sa beau bere dupa bere timp de nush cate ore, dar am inteles ca seara atmosfera se incinge si lumea petrece de zor. Sper ca in alti ani o sa am ocazia sa o vad si pe asta, dar pentru primul meu Oktoberfest eu am fost de-a dreptul entuziasmata de cat de mult mi-a placut si cat de bine m-am simtit. Nu am vazut toate chestiile nasoale despre care auzisem (beti morti, scandaluri etc.), ba m-a amuzat teribil sa vad dubele de politie dotate cu difuzoare si lumea costumata dansand in jurul lor!

Tot in octombrie s-au implinit cele 6 luni de proba la serviciu si desi stiam ca le voi trece cu brio, am fost fericita sa aud aprecierile si asigurarile sefului si colegelor mele de serviciu. Cred ca toti ne dorim sa fim apreciati pentru munca pe care o facem zi de zi, chiar daca, pana la urma, pentru asta suntem platiti. Si sa mai spuna cineva ca nemtii sunt reci si indiferenti!

In timp, mi-am dat seama ca nu este vorba de indiferenta,  de nepasare fata de celalalt, ci de discretie, de bun-simt si respect pentru celalalt si alegerile facute. De exemplu, intr-o vreme tineam o dieta pe baza de... fagaras :) Si mancam la fagaras de ma plictisisem. Ca sa-i mai dau gust puneam o tona de sare si la fiecare masa colegii ma intrebau: nu m-am plictisit de atata fagaras? vai, cata sare iti pui! vaaai, cata branza poti sa mananci! si alte observatii sau intrebari care-ti taie tot cheful de mancat :( Aici nu m-a stresat nimeni cu astfel de reactii si nu, nu cred ca putin le pasa de mine, ba cred ca imi respecta alegerile si nu au nicio problema ca mananc acelasi aliment zi de zi.

Saptamana viitoare ar trebui sa incep cursurile de germana platite de firma angajatoare, insa asta ar insemna sa conduc o data pe saptamana pe timp de noapte (in jurul orei 21), ceea ce, evident, ma ingrijoreaza, mai ales avand in vedere iarna deja instalata. As putea sa le incep si in primavara, insa imi doresc atat de mult sa depasesc bariera lingvistica! Nu-i vorba ca ma descurc si singura pe unde ma duc, chiar daca fac unele confuzii de rad singura dup-aia cateva zile. Bunaoara, intr-o zi mi-am uitat cheia acasa, iar Herr S mi-a lasat-o pe a lui sub presul de la intrare. Cand am ajuns acasa, am sunat la interfon si mi-a deschis vecina care-mi primeste pachetele si i-am explicat ca mi-am uitat cheia acasa, insa in loc sa spun cheie (Schlüssel), am spus bol de salata (Schüssel) si am facut si gramatica praf, in sensul ca in loc sa pun verbul la sfarsit, l-am pus ca de obicei la inceput, cum face tot omul normal ;) A inteles femeia, ce sa zic? :)
Si la banca, cand m-am dus sa cer activarea serviciului de on-line banking, am rezolvat totul singura, chiar daca la un moment dat a trebuit sa desenez ce vreau! :)) Azi insa am facut prima mea tranzactie online, un transfer bancar, deci am reusit! Cu toate astea, nu ma multumesc cu cat stiu si imi doresc sa invat limba germana cat mai repede. Inca ma gandesc, mai am o saptamana la dispozitie...

Cam asta am facut luna asta, a zecea pe care o petrec aici. Verbul asta este chiar bine ales, pentru ca simt ca uneori viata este o adevarata petrecere, iar eu sunt invitat de onoare ;)


duminică, 30 septembrie 2012

Bebelusul meu, emigrarea (sau 9 luni de Germania)

Si iata ca trecura 9 luni deja, motiv sa ma intreb inca o data cand a trecut atata timp si sa-mi dau seama ca mai am putin si fac un an de Germania. Nu stiu altii cum sunt, insa cand privesc inapoi, realizez ca decizia de a pleca a fost una dintre cele mai inspirate de-a lungul vietii. Iar instinctul imi spune ca nu voi avea prea curand motive sa ma razgandesc ;)

Ca de obicei cand scriu pe blog, vremea este tipica: frig, nori si ploaie, iar neamtul microbist comenteaza de mama focului la un meci unde joaca echipa lui favorita - Bayern Munchen (tocmai au dat goooool!!!!) Acum o saptamana eram inca in concediu, petrecandu-mi ultimele zile in Romania si bucurandu-ne de vremea calda...
Am avut doua saptamani la dispozitie si datorita unui eveniment important in familia mea (s-a insurat frati-miu, in sfarsit), o saptamana am petrecut-o in Romania (Bucuresti), alta in Grecia (insula Kos). Mai aproape de tematica acestui blog ar fi revederea cu Romania, insa ma gandesc sa scriu si despre Kos (intr-o postare separata sau pe celalalt blog), in speranta ca cei care cauta informatii despre o posibila vacanta in Kos vor gasi in articolul meu informatii utile. 

Asadar, astazi voi scrie despre zilele petrecute in Romania - Bucuresti, cu bune si cu rele ;) Cred ca in alte postari am scris ca eram nerabdatoare sa ajung in tara si ca eram foarte curioasa cum va fi revederea. Din pacate, zilele petrecute in Ro, Bucuresti nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor si o sa va povestesc de ce. Inainte insa as vrea sa va spun ca ma deranjeaza teribil o constatare facuta de-a lungul vremii, inca inainte de a emigra. Am observat ca daca tu care ai emigrat indraznesti sa spui ceva negativ despre Ro, toata lumea iti sare in cap si te acuza de diverse. In schimb, cei care locuiesc in Ro au dreptul sa o balacareasca in fel si chip si adevarul este ca in zilele petrecute in tara am auzit pe multi plangandu-se de viata din Ro. Lasand la o parte faptul ca discriminarea asta mi se pare incorecta, gasesc ca atitudinea celor deranjati de observatiile emigrantilor nu denota neaparat iubire de tara, ci cu totul altceva... Din pacate, ochii ii deschizi in momentul in care iesi din tara si stai plecat mai multa vreme, pentru ca la intoarcere ceea ce inainte ti se parea normal, acum sa ti se para anormal.

Am ajuns in Bucuresti miercuri seara, pe la 11, iar pana am iesit in oras s-a facut 12. Am ales un hotel din zona Universitatii, pentru ca voiam sa ne bucuram de imediata vecinatate cu Centrul Vechi. Niciunul dintre noi nu este pasare de noapte si amator de cluburi si alte petrecareli, insa ce-i drept visam sa stam la o terasa cu niste cocktailuri bune in fata si sa aud, in sfarsit, o limba pe care o inteleg. Ei, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca am sfarsit intr-un pub de la parterul hotelului cu niste cocktailuri nu tocmai stralucite :( Am fost surprinsa sa constat ca in centrul Bucurestiului, in mijlocul saptamanii, la miezul noptii, in afara de homeless-ii care dormeau pe bancile din fata TNB-ului paziti de maidanezi, aurolacii de la metrou si cherchelitii euforici sau scandalagii, nu prea era nimeni "normal" pe strada...

A doua zi am mers la cununia civila a fratelui meu unde, trebuie sa recunosc, am fost extrem de emotionata, de parca eu eram cea care urma sa spuna DA pentru totdeauna :) Dupa florile, prajiturile, sampania si pozele obisnuite unui astfel de eveniment, am mers la unul dintre restaurantele preferate ale fratelui meu, Trattoria Verdi. Fiind in familie si alaturi de prieteni, toata lumea s-a simtit bine, insa nu am putut sa facem abstractie de faptul ca am asteptat 3 ore sa fim serviti cu mancare rece si nici macar buna, asezonata cu o nota de plata umflata cu nesimtire... Asa ca daca e sa ma intrebati pe mine, eu n-as recomanda acest restaurant (cel din zona Tineretului, vizavi de Palatul Copiilor) sub nicio forma.

Vineri la pranz am plecat spre insula Kos unde, timp de 7 zile, ne-am rasfatat cu tot ce ne-am dorit: soare, mare, plaja, plimbari, mancare buna si cocktailuri delicioase. Data viitoare o sa luam un sejur de 14 zile, ca 7 nu-s suficiente sa vezi si sa te bucuri de tot ce are de oferit insula asta...
Tot intr-o vineri am revenit in Ro, la 13 grade cu ploaie :( Am ajuns seara la 9 si am mers in mall sa luam ceva de mancare la pachet. Am ales un restaurant romanesc si am luat ca nehalitii mai multe feluri, iar cand am ajuns acasa am vazut ca pe bon era trecuta o salata pe care nici nu o comandaseram, dar care nici in punga nu era... Chestii marunte, pe care le treci cu vederea si azi si maine, dar care adunate iti creeaza un permanent disconfort psihic.

Zilele care au urmat - sambata si duminica - am alergat sa-mi rezolv unele treburi (gen mers la coafor, la cosmetica, la croitor, la stomatolog etc.), prin librarii sa-mi cumpar carti noi, la piata de langa bloc de unde am luat cele mai bune rosii si cea mai buna telemea de oaie mancate in ultimele luni :) Da, salata de rosii cu ceapa rosie si telemea - toate romanesti! - ramane de neegalat pe timp de vara si este unul dintre lucrurile care imi lipsesc aici... Desi luam legume de la fermier si nu din supermarket, rosiile din Germania nu-s atat de gustoase precum cele din Romania.

In afara de mancarea gustoasa intr-adevar, mi-a placut ca am putut sa mergem la cumparaturi si sambata si duminica, indiferent de ora. Aici trebuie sa rezolv totul sambata pana la ora 14, cand toate magazinele se inchid pana luni. Cand am mers la croitor si mi-a spus sa revin duminica la 8 seara, am ramas masca si m-am asigurat ca stie ca era vorba de duminica. Croitoreasa mi-a raspuns: "asta e Romania, doamna... un haos!" Si nu, nu ma apucasem sa-i spun ca plecasem din tara ;)

A doua zi, luni, am zburat spre casa si trebuie sa recunosc ca amandoi eram nerabdatoare sa ajung in cuibusorul meu. De obicei, cand era vorba sa ma intorc din concediu, ma intristam si nu-mi mai trebuia nimic. Odata ajunsa acasa, ma cuprindea o depresie post-vacanta din care cu greu ieseam, mai ales cand intoarsa la serviciu aveam treaba de-mi iesea pe nas tot concediul! De data asta insa, inca din ultimul week-end petrecut in Ro incepuse sa-mi fie dor de casa mea, de patul meu, de linistea, verdeata si curatenia din jur. In cele 3 nopti dormite in Piata Sudului, am avut parte de sirene de politie si salvare, de alarme idioate de masini lasate sa urle ore intregi, de latratul haitelor de caini, asa ca nu-i de mirare ca abia asteptam sa ma intorc acasa :) Eh, fite, o sa ziceti, dar nu este asa, pentru ca obisnuinta este a doua natura a omului...

Zilele petrecute in Bucuresti mi-au adus o revelatie, am inteles de ce n-am putut fi fericita in tara mea natala: viata mea era dominata de frica. Mai ales ca, de felul meu, sunt mai speriata de bombe si am tendinta sa ma ingrijorez pentru orice fleac. De cand sunt aici lucrez la asta, pentru ca pana acum nu a existat si nu pare sa existe niciun motiv de ingrijorare, de frica. In Ro insa, mi-era frica la fiecare pas: sa nu ma jefuiasca (mi s-a intamplat de 3 ori), sa nu ma taie, sa nu ma agreseze, de tigani, de aurolaci, de hoti, de psihopatii de tot felul (inclusiv aia din trafic), de soarecii si gandacii de la ghena din scara blocului, de maidanezii de care mi-era drag, dar si frica in acelasi timp etc. etc. etc. Poate ca pentru cei mai multi astea-s niste fleacuri, insa eu n-am putut sa fac abstractie de temerile astea. Si nu ai cum sa fii fericit cand esti coplesit de frica si scarba...

Cam asta a fost prima revedere cu Romania, Bucuresti... Nu stiu cand voi mai ajunge in tara, dar prea curand nu am de gand. N-am apucat sa ma vad cu nimeni dintre cei cu care planuisem, dar drept e ca numai pe fuga am fost si tot n-am apucat sa bifez tot ce imi notasem in agenda. Sper din tot sufletul sa-i urnesc pe ai mei sa vina sa ma viziteze, iar pe frati-miu il astept chiar anul asta! ♥

In acest week-end planuiam sa mergem la Oktoberfest, insa vremea nu tine cu noi :( Dupa distractia de la Freisingerfest unde am avut ocazia sa port pentru prima data dirndl, abia asteptam experienta Oktoberfest-ului.







Miercuri, pe 3 octombrie, este zi libera (ziua nationala a Germaniei sau ziua unificarii germane) si daca vremea tine cu noi, sper sa ajungem la Oktoberfest. Daca nu, mai avem o sansa week-end-ul urmator, cand vine in vizita familia neamtului si vom merge cu mic cu mare sa bem bere si sa mancam pui la rotisor si obazda...yummmy!


miercuri, 5 septembrie 2012

Trecura 8 luni deja + FAQ despre emigrarea in Germania si alte curiozitati (partea intai)

Data trecuta am promis ca nu mai las sa treaca atat de mult timp pana revin cu o noua postare dar, spre rusinea mea, n-am reusit sa ma tin de cuvant :( Dupa ce a citit ultimul articol, taica-meu mi-a spus ca parca as fi scris din obligatie si tare rau mi-a parut... Cand am inceput blogul asta ma gandeam ca o sa fie plin de aventuri, de intamplari, dar si un mic ghid pentru cei care se gandesc sa emigreze in Germania sau au emigrat deja si cauta diferite informatii despre viata si regulile de aici. Pentru un emigrant, experienta altora prinde tare bine, pentru ca afli o multime de chestii interesante, importante si, de multe ori, utile.

Nu as fi crezut ca toate se vor aseza atat de repede, ca ma voi integra atat de usor... Sincera sa fiu, ma asteptam sa-mi fie greu, sa ma lovesc de birocratie si de reguli idioate, de dificultatea de a intelege si accepta diferentele culturale, procedurale si de mentalitate. Am plecat la drum cu bucurie si nerabdare, dar si cu teama. Cu toate astea, n-am avut parte de nicio piedica, nicio opreliste, toate au mers ca unse. De-aia, uneori, parca n-am nimic de zis, de scris... Pentru ca in primul rand imi doresc ca acest blog sa inspire si sa incurajeze, doar nu scriu ca sa ma laud. 

Dovada cea mai clara ca majoritatea cititorilor mei ajung aici cautand informatii despre emigrarea in Germania este lista de keywords introduse in Google care-i directioneaza aici. Sunt multe cuvinte si expresii absolut mortale, amuzante, dar si cateva intrebari. Motiv pentru care astazi am zis sa ofer cateva raspunsuri acolo unde cred ca experienta mea ar ajuta ;)

Asadar sa purcedem la raspunsuri si explicatii:

kusse und liebe
küsseundliebe
liebe und küsse
kisses und liebe
kuese und liebe
küsse
küsse liebe
küsse undliebe
Mi-e cat se poate de clar ca cei care cauta cuvintele astea stiu de blogul meu, dar nu au salvat link-ul :) Ca sa fie mai usor de accesat/ gasit, va recomand fie sa dati like paginii de Facebook, fie sa va abonati la newsletter, fie sa salvati pur si simplu link-ul ;)
For the record, kuesse und liebe inseamna sarutari si iubire. Stiu, dulce de te apuca diabetul, dar este un titlu simbolic pentru mine ;)

camp branzeturi
Ma intreb ce-a vrut sa zica "poetul" :)) Oricum, apropo de branzeturi, eu sunt o mare consumatoare de branzeturi de orice fel si de cand sunt aici am testat tot felul de sortimente. Mai, n-am gasit o branza care sa ma dea pe spate cum e branza de burduf sau cea framantata, de ex. Sau casul si telemeaua de oaie sau de capra! Tot felul de specialitati - frantuzesti, olandeze, nemtesti etc., etc. N-am gasit una care sa-mi spuna s-o cumpar din nou.

erding germania poze
Prea multe poze din Erding n-am pus pe blog, insa acesta este cel mai apropiat oras de zona in care locuim, asa ca am ajuns de multe ori acolo. Este un orasel foarte frumos, curat, cochet si linistit unde sper sa ne si mutam intr-o zi.

idei de gatit pentru masa de seara
Nu mai bine cauti prin reviste sau carti de bucate sau chiar bloguri culinare? E adevarat ca atunci cand am inceput blogul, ma gandeam sa postez si experientele culinare nemtesti, insa sincera sa fiu n-am gatit nimic specific de cand sunt aici, desi o prietena m-a cadorisit cu o carte mare de bucate :) Neamtul e innebunit dupa mancarurile romanesti, asa ca-l rasfat cu ardei umpluti, salata de vinete cu ceapa si rosii, iahnie si ciorba de fasole, ciorba de salata, tocanita de pui cu multa ceapa etc. Cand m-a cunoscut, a fost uimit de cata ceapa si cat usturoi consumam la mancare. Acum a ajuns sa ma intrebe la fiecare fel daca se mananca cu ceapa! :))


cand incepe scoala in landul bayern
Momentan nu am copii, deci nu stiu sa raspund :) Dar tot prin septembrie. O chestie faina: copiii de clasa intai primesc de la parinti o geanta (schueltuete) plina cu bunatati: dulciuri, instrumente de scris, carti etc. Scoala germana este complet diferita de cea romaneasca si sunt foarte curioasa cum ma voi descurca cu aceste diferente :)

case de vinzare  la sat in germania FREISING
Sunt scumpe, ale naibii :(

cum inchid un gewerbe
Zau daca am idee si sper sa nu fie cazul :) 

ma plimb cu bicicleta
si eu, desi vremea este cam nasoala in ultimul timp :( Sunt inca uimita cat de sportivi sunt nemtii. Azi-dimineata, cand plecam la serv, mi-a placut ce-am vazut: vecina de vizavi, mama cu 2 copii pleca spre gradinita cred: baiatul cel marisor era pe bicla lui, iar cel mic in spate, pe bicla ei. Sau: in fiecare dimineata, ma intalnesc cu alta vecina - ea pe bicla, si langa ea alearga , in lesa, cainele ei mare si blanos ♥ Si uite asa sunt amandoi castigati ;)

stiu limba germana
Bravo, eu inca nu pot spune asta :( Momentan vorbesc un mix de germana cu engleza destul de amuzant, dar insuficient. Cand ma intorc din concediu planuiesc sa ma apuc serios de studiat, sa gasesc o scoala sau institut in Freising sau Erding, ca nu se mai poate! Am inceput sa ma duc singura in diferite locuri si ma chinui sa ma exprim, sa ma fac inteleasa. Uneori e haios, dar de cele mai multe ori e frustrant. Haios tare a fost cand m-am dus la turc sa iau niste masline si m-au mai tentat si niste vinete marinate si i-am cerut 2 stunde (ore), in loc de 2 stuck (bucati) :) Dar a inteles, ca doar si el a fost ca mine la inceput :))) Au mai fost faze mortale rau, dar nu mi le mai aduc aminte pe toate, desi am zis ca mi le notez undeva, sa ma amuz peste ani cand - SPER - voi vorbi germana fluent!

ai voie cu hard disk in avion
Se pare ca da, dar daca ai posibilitatea, pune-l la cala infasurat bine in haine, sa nu fie probleme, ca doar stie toata lumea cum manuiesc lucratorii bietele geamantane :(

am fost acolo terme erding
Spre rusinea mea, desi locuiesc atat de aproape de ele, nu am ajuns! Cand mi-am deschis contul la banca, mi-au facut cadou de bun-venit niste vouchere in valoare de 100 eur, iar 2 dintre ele sunt chiar pentru termele din Erding! Ei, o sa vina vremea friguroasa si o sa ma folosesc de ele sa ma rasfat si sa uit ca afara ploua sau ninge ;)

cat de bine e in germania
Eu zic ca foarte bine, dar asta este experienta mea! ;) De multe ori ma trezesc laudandu-i cat de destepti sunt nemtii, cat de asa si pe dincolo sunt ei, insa na, fiecare cu experienta lui si oricum, numai roz nu este pe nicaieri. De exemplu, fix in ziua in care vorbeam cu colegele si le spuneam cat de impresionata sunt de traficul si de felul atat de civilizat si linistit de a conduce al nemtilor, Sveni al meu era sa faca accident din cauza unui imbecil care depasise in curba fara vizibilitate! Cu toate astea, de cand sunt aici ma simt linistita, fericita, impacata, relaxata si fara niciun stres. Sigur, griji avem cu totii, insa viata de aici pare a fi cu totul alta, complet diferita si despre asta auzisem inainte de a emigra. Ritmul vietii nu este atat de accelerat, nu ai senzatia aceea de graba, de stress sa prinzi metroul sau autobuzul ori promovarea mult visata la serviciu. 

ce inseamna in romana cuvantul och liebe
De fapt, sunt doua cuvinte ;) Mot-a-mot ar inseamna Oh, dragostea! ♥

ciocolata germania ja
N-am auzit de marca asta, dar am gasit aici niste sortimente de ciocolata neagra absolut delicioase! Combinatii de lavanda cu afine, mango cu piper cayenne, rodie cu chili....mmm, bestiale, va jur!!

freizügigkeitsbescheinigung cum se obtine
Cel mai bine este sa mergi la Landratsamt-ul de care apartii, pentru ca acolo vei primi informatiile care se potrivesc cel mai bine cu situatia ta. Sunt cazuri diferite, deci si documentele necesare sunt diferite. Cel mai bine este de mers cu cineva care stie limba germana, dar si legea, mai ales daca e noua. Am povestit aici cum a fost la mine: daca nu il aveam pe neamt cu mine, ma duceam bou si ma intorceam vaca. Plus ca legea dupa care am aplicat eu era nou-nouta, intrata in vigoare abia in ianuarie 2012, iar eu le bateam la usa chiar in ianuarie. Le-a aratat Sven legea pe internet, dar tot au avut nevoie de cateva zile ca sa se documenteze. Este bine deci sa mergeti pregatiti. 
Nu fiti umili, dar nici insistenti sau nepoliticosi. Conteaza foarte mult siguranta de sine, dar mai ales bunul-simt.

invat germana blog nu inteleg nimic
In cazul asta, cel mai bine este de mers la scoala! Conteaza foarte mult sa interactionezi, sa auzi si sa exersezi cu cineva. Am o gramada de cursuri online sau in format electronic, insa fara scoala nu fac nimic, plus ca nici nu ma mobilizez seara, cand ajung acasa de la serv...

locuri de munca erding germania
Tot in Erding mi-ar fi placut si mie sa muncesc, mai ales ca este mai aproape decat Freising. Dar cred ca mai important este sa gasesti un job si mai apoi locatia. Trimiteti CVuri peste tot unde credeti ca v-ati potrivi, v-ar placea, v-ar ajuta experienta anterioara sau studiile si mult succes! Daca stii limba germana, evident ca este un maaare avantaj, dar asta nu inseamna ca fara germana n-ai nicio sansa la un job bun. Eu sunt dovada graitoare ;)

mancare traditionala romaneasca
Alta cautare de-a dreptul amuzanta :) Dar e buna mancarea noastra, nu-i asa? Cam grea, dar daca nu faci excese... Eu abia astept sa mananc o ciorba de burta, mici si un bulz... mmm, salivez deja de pofta! :))

ciorba de salata

Deocamdata atat pentru azi, ca mi se cam inchid ochii de somn. De azi intr-o saptamana, chiar la ora asta, aterizez in Romania, Bucuresti!!! Abia astept, chiar daca voi sta efectiv doar 3-4 zile si n-o sa reusesc sa fac tot ce-mi propusesem: vizite, intalniri etc. Eh, altadata ;)

Sa ne auzim cu bine si va invit (va rog chiar!) sa-mi scrieti despre ce ati dori sa scriu! :)


duminică, 29 iulie 2012

Juma' de an si-o luna. 7 luni cum ar veni :)

Da, au trecut aproape doua luni de cand n-am mai dat raportul si 7 luni de cand raportez din Germania! Ma chinui sa scriu pe blog inca de luna trecuta si intre timp s-au adunat atatea, incat ma astept sa fac o postare kilometrica... asta daca-mi aduc aminte de fiecare chestie pe care am vrut musai s-o povestesc aici.

Viata aici decurge lin si linistit, fara prea mult stres si ala doar la munca, unde uneori am atata treaba de n-apuc sa ma duc nici pana la toaleta. Nu pot sa generalizez si sa spun ca asa face toata lumea, insa cel putin colegele mele muncesc de le sar capacele, continuu, fara pauze de Facebook, forumuri, yahoo mail si alte prostii cu care imi mai ocupam timpii morti de la alte joburi din Romania. Asa ca m-am aliniat trendului si uneori seara, cand ajung acasa, nu-mi trebuie sa vad sau sa aud pe nimeni. In scurt timp insa am aflat cel mai bun remediu pentru astfel de stari: un tur cu bicicleta prin imprejurimi, pret de o ora-o ora jumate si imi incarc bateriile la loc! Unul dintre avantajele locuitului in afara orasului este varietatea traseelor in natura pe care le poti face cu bicicleta, de care nu te poti plictisi. Eu una, fiind iubitoare de natura, sunt innebunita dupa plimbarile prin lanuri de porumb, prin paduri, cot la cot cu iepurii salbatici, caprioarele, aricii si... avioanele care zboara atat de aproape de pamant.


Din pacate insa, prea multe plimbari in natura nu prea poti face nici sa vrei, pentru ca inamicul numarul 1 in calea acestei dorinte este... vremea. In Germania, vremea este absolut ingrozitoare prin nestatornicia si deosebirea totala de vremea din Romania. In timp ce ai mei se dau de ceasul mortii din cauza caniculei instalate de saptamani de zile, eu ma vait ca inca dorm cu pijamalele si sosetele de iarna, ca uneori am 15-18 grade in camera, ca ploua aproape zilnic, ca vremea este atat de schimbatoare incat nu poti face planuri de pe o zi pe alta, ca n-am apucat sa-mi port rochiile preferate aduse din Ro., ca n-am ajuns la plaja decat o singura data, desi am o multime de lacuri in imprejurimi.

Cu toate astea, in mod cert nu-mi lipseste vara caniculara din Ro nici sa ma bati! Cum obisnuinta e a doua natura a omului, pot spune ca am ajuns sa nu ma mai mir dimineata cand bordul masinii imi arata 17-19 grade si ca atunci cand am avut temperaturi de 30 de grade (doar 3 zile, dar nu consecutive, ci pe sarite!) m-am perpelit si am preferat racoarea din birou sau dormitor. Aici n-ai nevoie de aer conditionat, poate cel mult de un ventilator pe care il folosesti atat de rar, incat nu merita achizitia. Pentru ca n-au auzit de celebra expresie romaneasca "te trage curentul", nemtii stau cu geamurile si usile deschise daca vor sa se mai racoreasca. Am inteles ca anul acesta vara este tare ciudata si ca in mod normal nu ploua atat de mult si nu este atat de frig.

Daca tot am pomenit de masina, trebuie sa va povestesc cum a intrat Mika in viata mea ♥


Trei luni de zile incheiate neamtul a trebuit sa faca naveta de 150 de km zilnic ca sa ma duca si aduca la si de la serviciu, consumand litri intregi de benzina (deloc ieftina aici, aproximativ 1.65 eur/ litru) si o multime de timp. Perioada aceasta a fost chinuitoare, ajungeam acasa tarziu si obosita si numai de cautat masina nu-mi mai ardea. Dupa doua luni m-am decis insa ca nu mai pot continua asa si am inceput cautarile. 
Trebuie sa recunosc sa experienta cautarii unei masini in landul Bayern nu a fost cea mai placuta, dar totul este bine cand se termina cu bine. M-am razgandit de 1000 de ori in privinta marcii, modelului, pretului, anului de fabricatie etc. Eu n-am permisul de multa vreme, iar in Bucuresti n-am apucat sa conduc prea mult, asa ca initial am optat pentru un second hand pe care sa-mi castig experienta. Toata lumea stie ce succes au masinile second hand aduse din Germania in Ro, insa ce gaseam imi parea prea scump pentru ce ofereau, asa ca nimic n-a reusit sa ma convinga. Plus ca mereu am avut in vedere sa mi se ofere garantie si n-am mers decat la autohause-uri autorizate.

Cand in sfarsit m-am decis pentru o masina noua, au aparut doua probleme: timpul de asteptare de 10-12 saptamani si faptul ca in acest timp aveam neaparat nevoie de o masina, iar autohause-urile mi-au facut niste oferte halulcinante: 600-2000 de eur pentru inchirierea unui masini pana sosea masina noua, asta fara asigurarea obligatorie si fara benzina/ motorina necesare in tot acest timp!!! Un alt aspect care m-a surprins a fost totala lipsa de interes a dealer-ilor de a te convinge sa le devii client, de a te curta, de a te ademeni cu diferite bonusuri sau oferte. Numai doi reprezentanti de vanzari m-au cucerit prin profesionalismul lor: un domn de la Opel si un domn de la Ford (care m-a castigat de client din primul minut), ambii din Freising. 

La Mika ♥ am ajuns printr-un noroc chior, cand imi pierduseram orice speranta de a gasi o masina care sa-mi spuna "Ia-ma cu tine acasa!" Dintr-o totala lipsa de imaginatie sau prea mult realism poate, absolut toate masinile sunt albe, argintii sau negre si, ca orice femeie cocheta (si superficiala), nici nu voiam s-aud de aceste culori. Cand am intrat in autohause-ul Ford din Freising (oraselul in care lucrez) programul cu publicul se incheiase deja, insa un reprezentant de vanzari discuta cu un cumparator, asa ca m-am plimbat prin show-room in cautarea masinii mult dorite. Mika era deja acolo, colorata superb in fuchsia, cu toate dotarile posibile si imposibile, dar cu doar 3 usi:


Asta e singurul minus pe care i-l gasesc, avand in vedere ca imi doresc copii si ar fi cam stresant sa montez scaunul special, sa pun copilul in scaun, sa-l scot si tot asa. Cum pana atunci mai este ceva timp si pentru ca masina era acolo si o puteam lua imediat, n-am mai stat la discutii. A doua zi am semnat actele si intr-o saptamana a fost a mea, timp in care cei de la autohaus s-au ocupat de absolut tot: actele de credit, obtinerea numerelor finale, inregistrare etc. Eu doar am facut transferul bancar (am platit un avans) si am semnat hartogaraia aferenta! Nu ma asteptam sa n-am parte de niciun fel de bataie de cap dar, cum spuneam mai sus, totul e bine cand se termina cu bine. Spre deosebire de altii, repul de vanzari s-a comportat exemplar, chiar m-am bucurat pentru comisionul lui obtinut in urma acestei vanzari. 

Daca m-am facut cu masina a trebuit s-o si conduc, asa ca am luat 2 ore de condus cu instructor care mi-au prins de minune. Ca sa stiti, o sedinta de 1.30 h m-a costat 80 de eur si am inteles ca, cu toate orele si ce mai trebuie la dosar, un permis ajunge cam la 2000-3000 de eur!!! Aviz celor interesati :)

Conduc de o luna de zile incheiata si nu pot spune ca e activitatea mea preferata sau ca ma relaxez total, desi imi ascult muzica din Ro pe care obisnuiam sa o ascult in drum spre serv. Am avut parte si de 2-3 tampiti, insa oricum, traficul nu este atat de stresant, soferii nu sunt deloc violenti. Conduc pe land strasse (sosea nationala), deci am parte de o groaza de camioane si uneori prind coloana, dar nimeni nu depaseste imprudent, nu am auzit niciun claxon si nu se flashuieste in draci ca-n Ro.

Odata cu masina mi-am castigat si independenta, asa ca ma pot bucura de iesiri cu fetele, care mi-au lipsit in aceste luni de stres si fuga continue. Spuneam data trecuta ca am o colega romanca la serv - Gabriela, de care intre timp m-am apropiat destul de mult si am devenit prietene, cel putin asa-mi place mie sa cred :) Avem multe lucruri in comun, suntem pe aceeasi pagina cum s-ar spune, asa ca-mi place sa iesim impreuna la plimbare in Freising dupa serv si sa colindam prin centrul vechi:



Daca tot am pomenit de plimbari, sa va spun ce-am mai vizitat lunile astea in care am lipsit de la raport :) In iunie am mers la vestitul castel Neuschwanstein, cel din Frumoasa din padurea adormita. Drumul pana acolo a fost destul de lung din cauza unei devieri de traseu, insa peisajele sunt superbe:



Din pacate castelul era in renovare, iar turul urmator incepea abia la 16.30, desi noi am fost acolo la 11. Asa ca ne-am multumit sa vizitam un alt castel din imprejurimi, mai mic, dar si el frumos si cu o poveste interesanta - Hohenschwangau.


Era foarte aglomerat, plin de turisti, iar vremea a fost incredibil de calda:




In iulie am participat la prima petrecere organizata de firma de HR la care sunt angajata. Am fost cam 40 de persoane, iar programul a inclus o vizita in fabrica de bere Erdinger urmata de o degustare de bere unde n-am putut sa beau decat bere alba fara alcool, insotita evident de un brezel bavarez absolut delicios. Surpriza a fost ca mie nu-mi place berea, insa aceasta chiar mi-a placut, nu mi s-a parut amaruie ca alte beri incercate:


In fabrica n-am facut decat o poza si din pacate n-am inteles mare lucru din prezentarea in germana oferita de ghid. Cu toate astea, a fost interesant sa vad sisteme, masinarii si aparate care de care mai destepte. Aruncati un ochi pe link-ul de mai sus ca sa aflati ce n-am inteles eu din cauza limbii ;) 


Dupa vizitarea berariei am mers la un restaurant din centrul Erding-ului, unde am mancat specialitati bavareze delicioase:
Bilutele portocalii sunt obatzda, un amestec de branzeturi tipic bavarez nemaipomenit de bun, mai ales cu covrigii lor de care nu ma mai satur.

friptura de rata si de porc cu varza rosie si galuste din cartofi si din carne

crema bavareza de vanilie cu fructe

Am fost surprinsa sa vad cum la final, fara nicio solicitare din partea noastra, ni s-au adus casolete pentru a lua acasa mancarea ramasa, pentru ca intr-adevar cantitatile au fost pantagruelice. Nu am zis nu, am scapat de gatit pentru 3 zile :)

Inainte de a incheia un articol destul de lung, trebuie sa va spun ca datorez aceasta reusita vremii de care ma plangeam la inceput. Ieri am zis ca azi mergem cu bicicletele la plaja, la un lac din apropiere de noi, unde am fost si vineri pentru vreo 3 ore. 


Din pacate, dimineata cand m-am trezit era soare si pana sa ma ridic din pat s-a innorat si in scurt timp a inceput sa toarne. Si de atunci asa o tine, in dusuri: cand iese soarele si da speranta, cand se pune sa toarne cu furie si se face intuneric bezna in camera :( Asa ca sunt sechestrata in casa si am reusit sa termin postarea de azi, yay!

Planuiesc in curand o postare cu raspunsuri la intrebarile care-mi aduc vizitatori curiosi sa stie cate ceva despre emigrarea in Germania, ca de ex. obtinerea unor acte importante aici. Sper sa nu mai fac o pauza atat de mare, insa in w/e-uri ne bucuram sa colindam, sa ne relaxam. Ce sa mai, am prins radacini aici, mi-am facut un rost. La TV tocmai au aratat o scurta stire despre referendum! :) Eu nu merg la vot, nu bat drumul pana la Munchen pe vremea asta pentru ceva in care nu mai cred si cu care drept sa spun nu-mi mai bat capul de multa vreme.

In septembrie voi veni in Ro pentru doua saptamani si abia astept revederea cu cei dragi, cu locurile pline de amintiri, sa ma bucur de mancarea mamei, de limba romana. Ma emotionez de fiecare data cand ma gandesc la asta, sunt foarte curioasa cum va fi. Sper sa prindem vreme buna ca sa mergem si la mare :) Pana atunci insa mai am ceva de muncit :)