duminică, 24 noiembrie 2013

[Guest post] Germania, mit și realitate (2)

Abia acum am vazut ca ultima postare a fost acum o luna si ceva (2 zile)... Nu-mi dau seama cum trece timpul atat de repede, cert este ca m-am lenevit de tot la scris in ultima vreme. Prefer contactul real cu oamenii, nu mai am rabdare sa scriu articole, mesaje, mailuri. Mi-e drag sa ies, sa cunosc lume noua, sa privesc viata fata in fata, iar scrisul nu-mi mai este suficient...

Pana revin cu picioarele pe pamant (daca!), va las in compania colegului meu de scris care a continuat articolul acesta ;)

Germania, mit și realitate (2)

Mitul # 5 În Germania este curățenie 
Aproape că nu știu dacă să confirm sau să infirm asta. Aș înclina să spun că e mizerie, dar e oarecum o mizerie ordonată, prezentă în general în locurile aglomerate (gări, piețe) și mai puțin în rest. Se face curățenie, de aceea pare că e curat. Pe cât te depărtezi de orașele mari, vei descoperi însă localități cochete, foarte curate, liniștite și cu mult bun-gust aranjate.
La fel de bine pot spune că e curățenie. E atât cât trebuie ca să ai impresia că ești într-o țară ce se vrea buricul Europei (și chiar este, dacă mă întrebați pe mine).

Mitul # 6 Germania e liniștită, relaxa(n)tă
Da, pot fi de acord cu asta. În trafic e, în general, disciplină. Oamenii se grăbesc, dar sunt conștienți că și ceilalți se grăbesc. Fără claxoane inutile, fără semne obscene, fără blitz-uri și fără scandal. Nu se calcă în picioare pentru tigăi ieftine, pentru plata impozitelor sau pentru a prinde tramvaiul. Organizarea, de fapt, cred că asta e cheia reușitei. 

Mitul # 7 Nemții sunt naționaliști 
Da, cred că da. Țin la valorile lor, mai ales la cele locale. Bavarezii în special, se mândresc cu landul lor, cu cultura lor locală, cu dialectul pe care îl vorbesc, cu școlile lor, cu personalitățile lor. În cele mai multe cazuri au și dreptate. Personal sunt de părere că bavareza sună ca o portugheză vorbită la beție de către un grup de indieni care au învățat limbi străine la școală cu inginerul agronom pe post de profesor. În rest mi-e drag de familiile clasice bavareze, căci da, familia e foarte importantă pentru ei. Și da, ești excentric dacă ai Maserati.

Mitul # 8 Alimentele sunt de proastă calitate
Parțial fals. Există tot ce vrei prin magazine, de la cârnați de plastic până la roșii udate doar cu rouă. Diferența o face prețul. În sudul Germaniei încă se face agricultură. Poți mânca sănătos, dar trebuie să îți dedici timp pentru asta, lăsând deoparte comoditatea și ieftineala unui Aldi amplasat la poalele blocului în care locuiești. Au fost, ce-i drept, unele probleme în alimentația generațiilor trecute, dar mie mi se pare că s-au îndreptat. Nu am mai întâlnit ouă cu gălbenușul roz, ca în anii '80, nici prune cu gust de PET, nici incidență mare la obezitate printre cei până în 40 de ani.

Mitul # 9 În Germania nu îți sunt recunoscute diplomele
Poate că e adevărat, poate că nu. Știu cazuri care au reușit să își echivaleze studiile, dar majoritatea nu. De fapt nici nu vreau să cercetez mai departe, diplomele nu te ajută oricum la nimic dacă nu ai și cunoștințele pe care le atestează. Banii nu discriminează pe nimeni, iar banii se fac cu competențe, nu cu hârtii. 


duminică, 20 octombrie 2013

[Guest post] Cateva cuvinte despre joburi și relații de muncă

Hei, dragii mei, s-a facut luna de la ultima postare, desi nu aveam in plan sa las sa treaca atata timp fara sa dau niciun semn de viata pe aici. De cand m-am intors din concediu mi-am tot propus sa scriu, dar trebuie sa recunosc ca odata cu venirea toamnei, m-a cam lovit astenia. Mi-e dor de zilele lungi si insorite, de caldura, de hainele subiriti si inflorate... Nu mai ies atat de des, iar vremea ma cam tintuieste in pat cu o carte in mana sau cu laptopul in brate.

Asa ca azi o sa va las in compania aceluiasi amic, care a fost mai harnic decat mine si a adunat impresiile lui despre joburi si relatiile de munca de aici, din Germania. Ca de obicei, va astept comentariile pro si contra, si va invit chiar sa va impartasiti propriile voastre experiente si impresii :)

Câteva cuvinte despre joburi și relații de muncă

Da, știu, e un subiect extrem de sensibil, care în general agită multe spirite. De data aceasta voi preciza din capul locului că va fi un articol despre propria experiență, iar concluziile sunt bazate pe observații și percepții subiective. Sper însă că informațiile vor fi folositoare sau măcar interesante pentru cei care vor avea curiozitatea de a citi aceste însemnări.

Mulți est-europeni "aterizează" în Germania plini de încredere că aici e țara tuturor posibilităților, mânați de legendele despre bani mulți și de puțină invidie pe vecinii, prietenii sau rudele care au reușit oarecum să se integreze aici, cel puțin la nivel de muncă. 

Deschidere există, dar luați-vă în calcul că trebuie să vă găsiți o "cazare", și să aveți un fond pentru niște cheltuieli curente (transport, mâncare, acte), pentru minim o lună (sau mai mult, până când găsiți primul job). Românii nu au din oficiu drept de muncă (cel puțin deocamdată) și este puțin dificil să îl obții. Nu visați să vă angajeze cineva din prima, să nu aveți impresia că geamantanul vostru plin cu diplome o să vă ajute la ceva. Pe un angajator normal la cap îl convingi doar cu ceea ce știi/poți să faci, nu cu vorbe și hârtii. Majoritatea românilor pe care îi cunosc de aici se folosesc însă de o portiță legală pentru a putea munci: înființarea unei societăți comerciale în nume propriu, pe baza căreia îți poți oferi serviciile neîngrădit (Gewerbe). Un soi de Intreprindere Individuală, într-un anumit domeniu, unde nu se cere calificare. Asta se înființează pe loc la autoritățile competente (Kreisverwaltungsreferat) și costă vreo 50 de euro, nu necesită capital social, dar vine la pachet cu câteva inconveniente: vei face facturi pentru munca prestată, vei avea nevoie de un cont bancar și de un contabil, plus câteva alte cheltuieli lunare obligatorii mai mult sau mai puțin utile. De asemenea, îți vei plăti singur impozitele și taxele, asigurările și contribuțiile la pensie, șomaj și alte cele, dacă e cazul și ai nevoie de ele. 

Domeniile cele mai întalnite în care lucrează români sunt cele pe care nemții le evită (oarecum logic) - curățenie, îngrijire bătrâni și copii, bucătărie, demolări, construcții, instalații, amenajări interioare, curierat. Sigur, sunt multe altele, dar acestea sunt cele mai accesibile, poate și pentru faptul că necunoașterea limbii germane nu este un impediment major. Plus că nu se cer cv-uri, ci eventual doar o probă de lucru. 

Vreau să subliniez un aspect foarte important: căscați ochii la contractele pe care le încheiați cu intermediarii, adică cei care vă furnizează lucrările. Stabiliți de la început toate detaliile, clar și concis, termenele de plată, sumele și modalitatea de verificare. Dacă nu pricepeți mare lucru din contractul care vi se vâră sub nas, cereți timp de gândire și de studiu, cereți ajutor de la un vorbitor de germană în care aveți încredere, cereți să vă fie explicați termenii și condițiile sau chiar să vă fie tradus contractul. Chiar dacă aceste nazuri costă, veți plăti mult mai puțin decât în eventualitatea unui contract dezavantajos. Acționați întotdeauna cu prudență și nu vă lăsați duși de val și de mirajul banilor. 

Recomandările sunt foarte importante în orice relație pe care o inițiați în Germania. Faceți-vă treaba bine și la timp, respectați-vă cuvântul și partenerii de colaborare, fiți cât mai profesioniști chiar și când ridicați o cărămidă sau puneți mâna pe un mop. Generați și construiți mereu încredere, e cea mai ușoară cale spre reușită. Neamțul mulțumit nu va avea nimic împotrivă să vă recomande cunoștințelor sale, însă nu faceți greșeala de a le cere asta înainte de a fi siguri de aprecierea lor. Dați mereu înainte de a aștepta să primiți. 

Nu încerc aici să dau sfaturi sau să emit judecăți de valoare, eu am aplicat ceea ce am descris mai sus și o fac în continuare. Rezultatul? Duc o viață decentă, nu îmi lipsește aproape nimic (poate doar restul familiei care e în România), lucrez relaxat și văd lucrurile pozitiv. Pentru prima dată după mulți ani de zbatere în România, reușesc să simt că pot construi ceva pentru mine. Paradoxal, dintr-o muncă în care nu am calificare și nici prea multă experiență, o muncă pentru care nu m-am pregătit. 

sâmbătă, 21 septembrie 2013

[Guest post] Germania, mit și realitate (1)

Dragii mei, va salut din Romania, de la Tulcea! Sunt in vacanta pentru 2 saptamani (din care au ramas doar 4 zile -:( ) si ma bucur de tot ce am parte aici: familia, cativa prieteni dragi, deliciile culinare care imi lipsesc in Germania (prajituri cu crema, salata de vinete si de icre, ciorba de burta etc.), vremea minunata (acum sunt 13-14 grade in Germania, cu ploaie si frig - din cate am inteles de la prietenele mele), o limba pe care o inteleg, magazinele cu program normal, terase si locuri frumoase etc. 

Pana ma intorc la cealalta acasa, mi-am propus sa inaugurez o rubrica noua, in colaborare cu un amic caruia ii place sa scrie despre diverse si cred ca o face bine. Imi place sa-l citesc si sper ca si voua o sa va placa ;) 

Germania, mit și realitate (1)

Mi-au trebuit multe luni de zile ca să mă decid. Ani de zile am crezut că pot fi normal într-o țară normală, dar până la urmă era necesar să aflu: sunt eu un inadaptat sau România nu e normală? Am plecat de acolo cu gândul să încerc, acum sunt convins că întoarcerea ar fi o greșeală.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Germania nu e nici pe departe perfectă, doar lucrurile sunt mai simple aici, mai logice, mai eficiente. Germania îți dă doar circumstanțe, te tolerează și te lasă aproape liber. Nu are nevoie de problemele tale, dar nici nu îți ridică altele.
Am venit aici plin de prejudecăți, de basme despre câini cu covrigi în coadă și naționalism exacerbat. Mi-au fost demontate majoritatea.

Mitul # 1 Germania are drumuri bune
Fals. Germania are drumuri. Punct. Multe. Parte din ele bune, dar majoritatea vechi și proaste. Nu execrabile, dar proaste. Producătorii de pivoți, bucșe, amortizoare și arcuri au o piață de desfacere bună. Și service-urile auto sunt afaceri profitabile.

Mitul # 2 Toți nemții au mașini, în special BMW, Mercedes și Audi
Partial adevarat. Nemții au mașini, mulți dintre ei chiar cele enumerate. BMW și Audi sunt mărci bavareze, e oarecum normal să le prefere pe astea când vine vorba despre clasa premium. Pe de altă parte, sunt foarte mulți care văd autoturismul ca pe o unealtă, iar uneltele trebuie să își facă treaba, nu să fie lucitoare.
Nemții de rând circulă însă cu transportul în comun. Metrou, autobuz, tramvai, tren interurban. Două treimi dintre cetățeni nu folosesc sau nu dețin mașini. Metroul e comod, bine organizat și suportabil la buzunar.
Bicicleta este o modă deja, chiar întreținută de către autorități.

Mitul # 3 Nemții au salarii de 2-3000 euro
Fals. Extrem de fals. Majoritatea câștigă sub 2000. Unii chiar sub 1500. Chiriile sunt enorme. Pot trăi decent, dar nu se îmbogățesc.
Străinii câștigă în general mai bine. Și asta pentru că muncesc mai mult sau mai greu sau pentru că locuiesc în condiții mai proaste.

Mitul # 4 Românii sunt priviți cu scepticism
Parțial adevărat. Străinii în general sunt bine tolerați și nici românii nu fac excepție. Ca și oricărui om normal, nici nemților nu le plac trântorii. Nu le plac cerșetorii, nu le plac oamenii care generează probleme, de orice fel, chiar sociale.
Dacă muncești bine, te vor aprecia, vor prinde încredere. Se spune că pe nemți ori îi ai la beregată, ori la picioare.


Ce spuneti despre ideea acestor Guest post-uri? Ati dori sa cititi despre ceva anume? Astept reactiile, intrebarile si feedback-ul vostru!

duminică, 18 august 2013

July 2013 made in Germany

Luna trecuta a fost una dintre cele mai faine luni de cand m-am mutat in Germania. Frumoasa si nebuna, cu un ritm alert de la un capat la altul, care uneori m-a lasat absolut stoarsa de puteri, de parca as fi tras la galere nu m-as fi distrat :) Nu este usor sa muncesti 9-10 ore pe zi, sa iesi in fiecare seara si in fiecare week-end si sa furi cu chiu cu vai 4-5 ore de somn pe noapte. Cu toate astea, nu am simtit deloc lipsa patului si a lenevitului, pe care le-am lasat pentru la toamna-iarna, cand oricum vremea nu te imbie la altceva...

Iulie 2013 a fost o luna de vara absolut autentica. Vremea a fost incredibila, cu calduri uneori toropitoare si fara urma de ploaie de ajunsese Mika mea prafuita si ma gandeam ca pana la urma va trebui sa o spal pentru prima data de cand am luat-o. Dar nu m-am plans, pentru ca prea mult mi-a lipsit vara anul trecut, cand n-am reusit sa-mi port toate rochiile, fustele si bluzele flu-flu aduse din Romania, de care n-am putut sa ma despart la mutare. Apropo de tzoale, nu stiu de ce, dar nu-mi plac deloc hainele de aici :( Foarte rar am gasit piese care sa-mi ia ochii din prima. De cate ori ma duc in Ro, dau iama in magazinele preferate si imi umplu bagajul cu haine pe gustul si stilul meu. Si, din discutiile cu prietenele mele romance, inteleg ca au si ele aceeasi problema...

Sa revin insa la iulie, pentru ca uite, deja e mijlocul lui august! Pentru ca in iunie am prins gustul vizitelor in Munchen, in iulie nu am ratat nicio ocazie de a ajunge in acest superb oras ♥ Si, din fericire, au fost destule! In primul rand, a fost Tollwood-ul de vara, organizat in Olympiapark Sud, la care am mers in doua randuri. Prima data a fost cand l-am cunoscut pe Raphael, baietelul Sophiei (care in pozele din iunie este gravida):


Mai fusesem la Tollwood in decembrie, de revelion, dar festivalul de vara mi-a placut mai mult. Foarte multa lume, foarte multe mancaruri din toate colturile lumii, multe standuri cu produse handmade, haine, accesorii, obiecte de decoratiuni interioare, concerte etc. Mi-a placut mult atmosfera, chiar daca din cauza locatiei, era cam mult praf.


Asa mult ne-a placut, ca ne-am mai intors intr-o seara, dupa serviciu. Am vrut sa vedem cum arata noaptea, pentru ca Sophia ne povestise ca luminile colorate dau un farmc aparte locului. Si i-am dat dreptate.




Cele doua tipe din poze - cred ca mama si fiica - au fost un motiv in plus care a contribuit la starea de bine pe care am avut-o la acest festival. Ne aflam la o terasa, savurand o bauturica bio buna tare si povesteam de-ale noastre. Cu Hasibe vorbesc cand engleza, cand germana, iar accentul ma da de gol in ambele limbi :)) Asa ca doamna cu parul alb a intervenit la un moment dat in discutie, spunand ca este fascinata de mediul international de la acest festival, ca-i place acest mix de culturi si, daca nu ma deranjeaza, poate sa ma intrebe de unde sunt? Sigur ca mi-a facut placere sa stam de vorba toate patru, ocazie cu care am facut si pozele. Nu stim cum ne cheama, incotro ne indreptam si ce vise ascunse avem, insa in acea seara am povestit si am ras de parca ne stiam de cand lumea. Astfel de momente imi incarca sufletul de fericire si pace!

Dupa Tollwood a urmat alt festival, complet diferit, dar absolut superb: Landshuter Hochzeit. Dupa cum ii spune si numele, acest festival are loc in Landshut, o data la patru ani si reproduce o nunta din 1475, foarte importanta din punct de vedere politic, la care au participat peste 10.000 de invitati, de la cel mai bogat pana la cel mai sarac.



Am strans peste 700 de poze de la eveniment si mi-a fost tare greu sa aleg doar cateva. Totul, de la costume pana la fetele participantilor, mi s-a parut ca imita perfect acea perioada. Intreaga defilare a invitatilor a durat cateva ore bune, asa ca multi spectatori au venit dotati cu scaune, paturi, umbrele de soare, apa si mancare.





Haloooooooo


mireasa

Alta ocazie de a ajunge la Munchen a fost faptul ca m-am decis sa joc badminton, la clubul Polizei-lor, in Rosenheimer Strasse, in fiecare saptamana. Badminton-ul este unul dintre putinele sporturi pe care le practic cu placere, alaturi de inot si ciclism, asa ca abia asteptam sa ma apuc de sedinte. Initial am luat un pachet-test, care mi-a oferit posibilitatea sa merg de 2-4 ori si astfel sa pot decide daca ma inscriu sau nu.


Mi-a placut, a fost tare fain si am inteles ca ce joc eu este la nivel de amatori si ca numai jucand cu persoane mai bune decat tine, ajungi sa fii mai bun, sa evoluezi. Acesta este principalul avantaj de a fi inscris intr-un club. Am renuntat insa la idee din cauza faptului ca abonamentul se putea face doar pe 6 luni si nu ma vedeam batand atata drum, chiar si o data pe saptamana, mai ales iarna. Am inteles ca exista un club si in Freising, asa ca la toamna-iarna, o sa ma inscriu.

Ramanand in zona sportului si pentru ca tot am spus ca-mi place ciclismul (in acceptiunea mea asta inseamna plimbari de o ora - o ora jumate, in ritm lent, ca sa ma pot bucura de peisaj si sa nu obosesc prea tare :) ), intr-unul dintre week-endurile lunii iulie mi-am depasit cu mult orice record personal. Prietenii mei, mult mai trainuiti decat mine, au organizat un tur de-a lungul Isar-ului, cu destinatia Landshut. Pe strada normala, Landshut-ul se afla la 25 de kilometri de zona de plecare, asa ca nu mi s-a parut imposibil de realizat, mai ales ca planul era sa ne intoarcem cu SBahn-ul.


Zis si facut: am plecat de la mine in jurul orei 12. Soare, padure, multi tantari, mult nisip pe malul Isarului in urma inundatiilor din primavara, incep sa obosesc. Prima oprire: la Maria si Marius unde bem ceva, ne tragem sufletele si mergem la departe. Si pedalam, pedalam... vreme de cateva ore bune. Simteam ca ma sfarsesc!




Mai facem o oprire la un biergarten tare frumos si foarte populat, mancam si bem ceva si iar o luam din loc. Ma dureau toate, simteam ca nu mai pot sa dau din picioare, dar alta solutie nu aveam. Cumva tot trebuia sa ajungem in Landshut, ca sa luam SBahnul si sa ne intoarcem pe la casele noastre (eram plecati din 3 locatii diferite).


Nu pot sa va spun cat de fericita am fost cand am vazut gara!!! Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit am ajuns la finalul calatoriei, chiar daca de la gara unde coboram eu mai aveam de pedalat vreo 3 kilometri. Am ajuns acasa pe inserat, dupa 41 de kilometri pedalati in 9 ore! Pentru unii or fi o nimica toata, dar pentru mine au fost cam multi... In noaptea aceea, n-am putut sa dorm de durerea pe care o simteam in tot corpul si vreme de vreo 2-3 saptamani dupa aceea, nu m-am mai urcat pe bicicleta :) Acum imi amintesc cu bucurie si mandrie, dar in acele momente, imi venea sa ma pun jos si sa nu ma mai ridic.

Ultimul week-end din iulie m-a gasit tot la Munchen, unde ne-am reunit din nou, vechea echipa de la serviciu: Hasibe, Sophia si Brigitta, impreuna cu baieteii lor de cateva luni. Am mers in Englischer Garten, cel mai frumos parc din Munchen, unde am fost prima data in august 2011.


Dupa o bere racoroasa savurata in tihna la umbra Chinese Tower-ului, ne-am plimbat in parc, apoi ne-am alaturat sutelor de oameni veniti la plaja:



Seara am incheiat-o in Freising la un scurt concert de pian organizat in centrul orasului, urmat de o cina sanatoasa si savuroasa la grec :))

Si daca tot mi s-a deschis apetitul pentru plaja, a doua zi am dat o fuga la strand, dupa care ne-am oprit la alt grec :)) Imi place mancarea bavareza, insa cea greceasca este absolut delicioasa, asezonata cu mult usturoi ;)



Si cam asta am avut de raportat pentru iulie :) Imi dau seama ca unele evenimente, precum Toolwood, Landshutter Hochzeit sau bike tour-ul merita postari separate. Dar cand sa mai am timp de scris daca nu prea stau pe acasa? :) Daca vreti sa vedeti mai multe poze si impresii zilnice, urmariti-ma pe Facebook. Like-ing is caring, stiti, da???

Brigitta mi-a spus o vorba tare inspirata: Enjoy while it lasts. Next sommer won't be the same... Sunt perfect de acord cu asta, pentru ca ultimii ani mi-au adus o multime de evenimente, experiente si oameni noi. Asa ca pana data viitoare, va imbratisez cu drag si va doresc sa va bucurati in continuare de vara asa cum este ea in acest an. Cine stie ce va aduce urmatorul?


miercuri, 14 august 2013

Oferta de munca in Munchen

Pentru ca foarte multa lume ajunge pe blog cautand informatii despre joburi in Germania si pentru ca deseori primesc mesaje sau emailuri referitoare la acest subiect mai mult decat arzator pentru orice nou-venit in Germania, am decis sa postez aceasta oferta de munca in Munchen.

Un amic de-al meu are un business pe care si-ar dori sa-l extinda, de aceea cauta noi colaboratori in domeniul vânzări/ relații cu clienții. Iata despre ce este vorba: 


Descrierea jobului:
prospectare clienți, abordare, ofertare, încheierea contractelor;
managementul portofoliului propriu, menținerea relației pe termen lung cu clienții și cu echipele executive;
atribuții administrative minime;
program flexibil și independent.

Cerințe: 
persoană agreabilă, prezentabilă, deschisă;
disponibilitate pentru program flexibil;
limba germană nivel mediu-avansat;
abilități de comunicare și relaționare, spirit îndrăzneț;
capacitate de lucru independent și în echipă;
permis de conducere;
autoturismul propriu se consideră un avantaj;
domiciliu stabil in Munchen sau imprejurimi.

Se oferă:
contract de colaborare stabil și confortabil financiar, pe termen lung;
logistică pentru deplasare și comunicare după perioada de probă.

In cazul in care va considerati potriviti si va tenteaza aceasta oferta, va rog sa-mi trimiteti CV-ul pe email (il gasiti la datele mele de contact). Daca aveti intrebari, lasati un comentariu la acest articol si va raspund cu drag.

Bafta multa!!!